Internetul, acest spaţiu virtual dar totuşi atât de real, spaţiu securizant la adăpostul căruia, sub anonimat, sub pierderea identităţii, sentimentele ies la suprafaţă nestăvilite, în cea mai pură stare, nealterate de cenzuri neîncredere, ruşine.
Internetul, acest prieten universal şi vast. Internetul – o tastatură şi un ecran în spatele căruia te poţi simţi în siguranţă asemeni unui loc preferat, unde te duci cu plăcere, unde te simţi bine şi ocrotit.
Pentru a completa imaginea, în această eră a comunicaţiei electronice (care înlocuieşte, din păcate, tot mai mult comunicarea directă, faţă în faţă), nu puteam omite discuţiile despre dragoste, iubire, care au loc în grupurile şi camerele virtuale de discuţii reale. La adăpostul anonimatului, găsind un mediu securizant, sunt capabili să dăruiască din preaplinul lor de sentimente şi emoţii. Veţi fi martorii unor sentimente pure, clare, verbalizate într-o adevărată poezie, o adevărată melodie uneori tristă, alteori melancolică. Citind următoarele rânduri veţi atinge sufletul unor tineri, poate adolescenţi, poate maturi, nu vom putea şti niciodată, fiindcă dragostea nu cunoaşte vârstă, iar unul din efectele ei este întinerirea. Le mulţumesc acestor anonimi pentru rândurile aşternute, pentru poezia din sufletul lor, pentru sinceritatea şi disponibilitatea de care au dat dovadă.
1. Eu mi-am dorit să întâlnesc marea dragoste a vieţii mele şi acum o trăiesc, dar nu ştiu dacă să mă bucur sau nu. Pentru că bineînţeles nu e totul perfect. Deşi îmi este împărtăşită, există totuşi obstacole! Şi totuşi nu-mi doresc să se sfârşească această dragoste… poate pentru că am aşteptat-o o viaţă. Cei din jurul meu poate nu mă înţeleg aşa că sunt hotărâtă să fac totul de una singură. Chiar dacă sufăr, dragostea mi-a dat aripi, m-a făcut să am încredere în mine, m-a făcut să văd viaţa cu alţi ochi. Mă simt privilegiată pentru că sunt iubită, chiar dacă trebuie să plătesc un tribut. Oricum viaţa mea de până acum a fost formată dintr-un lung şir de sacrificii. Puterea dragostei mă face să mă simt totuşi o învingătoare. Am învăţat să iau ce pot din viaţă, să trăiesc momentul, ştiind că nimic nu e veşnic. Nimic nu mă poate determina să nu mai iubesc… absolut nimic.
2. Viaţa… nu e aşa cum ne-o dorim, nu va fi niciodată. Nu vreau să renunţ la clipele noastre de fericire, atâtea câte au fost, nu vreau să renunţ la noi, nu vreau să ramână numai un gol pe care nu voi reuşi niciodată să-l acopăr cu altceva sau cu altcineva. Aşa cum am reuşit să fim împreună, aşa cum ne-a fost scris să fim, atât de puţin sau atât de mult cât am putut să ne oferim, pentru mine a fost o mângâiere, o mângâiere mai mare decât îţi poţi imagina că poate să existe pentru sufletul unui om care nu avea nimic…Ai fost alături de mine, am fost alături de tine, am fost amândoi la un moment dat. Nu am vrut să mă mai gândesc la lumea care ne înconjura, la tot ce era în viaţa ta, la tot ce fusese în viaţa mea… Nu îmi închipuiam că voi reuşi să trăiesc tot ce am trăit cu tine, tot ce am putut să iau de la tine şi tot ce am putut să-ţi ofer…Îţi mulţumesc, în sufletul meu îţi voi mulţumi mereu pentru că ai fost alături de mine. Nu ştiu cum s-a întâmplat să apari în viaţa mea în acele clipe, nu ştiu din ce motive ai rămas cu mine, dar ai fost alături de mine atunci când nu a fost nimeni altcineva…Am apreciat, iubitule, am apreciat tot ce ai reuşit să faci pentru noi, tot ce ai putut să faci ca să ne simţim bine şi aş vrea să fie în continuare tot aşa. Nu ştiu de ce nu se mai poate, nu ştiu de ce eşti uneori atât de rece… Ştiu un singur lucru: am fost numai cu tine, ţin şi acum enorm la tine, cu toate că am zis că nu o voi mai face niciodată, însă, din partea mea aşa a fost să fie. N-aş vrea să ne despărţim, n-aş vrea să uiţi că am existat vreodată în viaţa ta, în gândurile tale, în visele tale… Chiar, de când nu m-ai mai visat… zile, săptămâni, luni…? Când mă gândesc cât de bine ne-a fost şi când îmi dau seama cât de bine ar putea să ne fie dacă ai lăsa la o parte nişte lucruri care vin din altă parte parcă şi nu de la tine…Iubitule, vreau să fim împreună, vreau să fim noi doi aşa cum eram odată, aşa cum încă mai suntem, aşa cum am putea fi… tu lângă mine… eu lângă tine…
Psiholog Daniel Cristea
Citeste mai mult: www.terapiam.ro